„De multe ori simt că merg în unele regiuni îndepărtate ale lumii pentru a-mi aminti cine sunt cu adevărat.”
(Michael Crichton)
Dacă îți dorești să te desprinzi din cotidian și să descoperi o destinație care te va vrăji pe loc, atunci e cazul să mă urmezi într-o nouă călătorie. Ia-ți rucsacul în spate, harta în mâini și înarmează-te cu o doză bună de spirit de aventură, pentru că ne vom lăsa aruncați chiar în mijlocul Mediteranei.
„Misterul vieții nu este o problemă ce trebuie rezolvată, ci o realitate ce trebuie experimentată.”
Frank Herbert
vă propun o călătorie în Țara Sfântă, Israel. Cu toate că ar fi mai multe orașe pe care aș fi vrut să le descoperim, pentru acest periplu am ales locul în care au fostpuse bazele creștinismului – Ierusalimul.
Capitala Israelului fascinează prin încărcătură istorică și religioasă, misticism, peisaje pitorești, descrise și în Biblie. Cetatea veche a orașului este inclusă din 1981 în patrimoniul UNESCO și este împărțită, conform unei tradiții seculare, în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” și „musulmană”.
În Ierusalim fiecare clădire, grădină, fiecare pietricică are o încărcătură istorică și religioasă deosebită. Cu peste 1000 de sinagogi, zeci de moschei și peste 150 de biserici, orașul copleșește prin multitudinea de obiective religioase pe care le putem vizita.
Unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume este Biserica Ortodoxă a Învierii. Aceasta mai e numită și Biserica Sfântului Mormânt, aici aflându-se mormântul Mântuitorului. Sfântul Mormânt este locul unde se întâlnesc cele trei biserici (ortodoxă, coptă şi catolică). Pentru a fi evitate disputele dintre confesiuni, s-a realizat o delimitare a drepturilor fiecăreia asupra zonei, precum şi un statut de funcționare a bisericii și a locurilor pentru închinare din Ţara Sfântă.
Considerat cel mai sfânt loc de pe pământ, aici s-au întâmplat cele mai mari minuni ale creștinătății, ce continuă și în zilele noastre. Biserica este locul în care, înainte de Paști, în Sâmbăta Mare, în timpul Vecerniei Mari, dupărugăciunile preotului şi ale credincioșilor de toate confesiunile, din cupola bisericii coboară Lumina Sfântă, care mai apoi e trimisă în toate colțurile lumii pentru a aduce pace și bunăstare pe pământ.
Ne îndreptăm pașii către cel mai vizitat loc din Ierusalim: Zidul Plângerii. Denumit astfel datorită obiceiului evreilor de a veni aici și de a deplânge distrugerea Templului Sfânt. Acesta este cel mai vizitat loc de către pelerini și turiști deopotrivă, veniţi aici din toate colțurile lumii. Zidul Plângerii are o semnificație deosebită, aceasta fiind singura parte păstrată din Templul lui Solomon.
Ne alăturăm și noi celor 6 milioane de vizitatori ce vin anual pentru a se ruga la Zidul Plângerii, majoritatea spunându-și rugile cu voce tare, în diverse limbi. Evreii care vin aici, dar și cei de alte confesiuni, obișnuiesc să scrie scrisori cu dorințele lor, pe care le plasează plini de speranță și credință în crăpăturile zidului. Iar de 2 ori pe an, în preajma Paștelui și a Anului Nou Evreiesc (care este sărbătorit toamna) un rabin desemnat și câteva ajutoare special alese scot hârtiile cu dorințe din crăpături și le îngroapă pe Muntele Măslinilor.
De aici mergem să admirăm splendida moschee Cupola Stâncii, cea mai veche construcție islamică funcțională. Aceasta este ridicată peste piatra în preajma căreia, conform tradițiilor islamice, Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai, în anul 621 DH, alături de îngerul Jibril.
Spre finalul călătoriei ne îndreptăm către Muntele Măslinilor, munte pe care l-a parcurs Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim, unde vom descoperi Capela Înălțarea Domnului, locul din care Domnul Iisus Hristos s-a Înălțat la cer. Totaici se află Grădinile Ghetsimani, acolo unde Hristos, înainte să fie Răstignit, s-a rugat Tatălui ceresc.
Spre înserate, de pe Muntele Măslinilor vom admira cum apune soarele peste întreg Ierusalimul: peste zidurile ce înconjoară Cetatea Sfântă, Muntele Sion, Muntele Templului.
Dar pentru că şi bucătăria ne ajută să înțelegem specificul cultural al unei țări pornim într-o altfel de călătorie, una culinară.
Ceea ce a devenit astăzi cunoscut sub numele de bucătărie israeliană, reprezintă, de fapt, un amalgam delicios între specificul culinar al Africii de Nord (Maroc, Libia, Tunisia, Algeria), al vecinilor săi din Orientul Mijlociu (Liban, Yemen, Irak), al țărilor mediteraneene, și, nu în ultimul rând, al tradițiilor culinare aduse de evreii întorși în Țara Sfântă din toate părțile lumii unde se stabiliseră.
Ținând cont de faptul că în Israel evreii sunt populația majoritară (peste 75%), nu putem vorbi de bucătăria israeliană fără a aminti de ansamblul regulilor de alimentație evreiești, numite Cușer. Printre numeroasele legi care fac parte din cușer sunt interdicțiile cu privire la consumul de animale „murdare” (cum ar fi carnea de porc, fructele de mare, atât moluște, cât și crustacee, și cele mai multe dintre insecte, cu excepția anumitor specii de lăcuste). De asemenea, legile evreiești interzic amestecarea cărnii și a lactatelor. Iar sacrificarea mamiferelor și a păsărilor se face în conformitate cu un proces cunoscut sub numele de shechita.
Vă urez Poftă Bună și vă doresc să aveți întotdeauna curiozitatea și dorința de a călători, fie uneori doar imaginar.
„Dacă te vei trezi singur într-un oraş necunoscut, vei avea una dintre cele mai plăcute senzaţii din lume.”
Freya Stark
Vă era dor de o nouă călătorie? Ne deconectăm de la cotidian, conectăm imaginarul şi mergem pe urmele vânătorilor de comori spanioli care, în căutarea munţilor de argint, au ajuns într-o ţară pe care au numit-o sugestiv: Argentina. Argint nu au găsit, în schimb au descoperit o ţară cu peisaje ce-ţi taie respiraţia, cu plante şi vietăţi pe care nu le-au mai văzut în altă parte, o lume misterioasă, total diferită, pe care nu au dorit să o mai părăsească, preferând să se stabilească pe aceste meleaguri nou aflate. După mulţi ani care s-au scurs de atunci, poposim şi noi în aceste locuri, ca să le dezvăluim farmecul, să cunoaştem oamenii, tradiţiile şi bucatele inedite.
”Nu-mi spune cât de educat eşti, ci spune-mi cât de mult ai călătorit.”
Mohammed
Articol cu iz tomnatic, scris înainte de cea mai cunoscută sărbătoare a toamnei: Haloween-ul.
Această călătorie gastronomică promite a fi una deosebită, pentru că vom vizita continentul America de Sud, explorând frumoasa ţară a cafelei: Columbia. Aici vom descoperi reţetele columbiene apreciate de gurmanzi, vom afla care este oraşul columbian inclus în Lista UNESCO a Oraşelor Creative pentru Gastronomie. Dar cel mai important, vom sărbători împreună Haloween-ul pe continentul unde a apărut ”mascota” sărbătorii: DOVLEACUL!
„Călătoriile sunt fatale pentru prejudecăţi, bigotism şi minţi înguste”.
Mark Twain
Pofta şi curiozitatea îmi dau din nou imbold de a porni la drum, în căutare de noi aventuri culinare. Aşa că vă invit să vă echipaţi cu furculiţe, oale, polonice şi ce mai aveţi nevoie pentru noile experimente gastronomice.
Noul nostru periplu culinar ne îndreaptă paşii către Stockholm, capitala Suediei, pentru a descoperi secretele şi aromele scandinave, dar şi frumuseţea oraşului amplasat pe 14 insule. Citește în continuare
„Libertatea călătoriei deschide mintea către nişte posibilităţi nelimitate. Dacă nu faci nimic neaşteptat, nimic neaşteptat nu ţi se va întâmpla.”
Fay Weldo
Pentru că lumea încă mai crede în „visul american” vă invit să mergem peste mări şi ţări (vorba poveştilor) pentru a vedea cu ce ne va răsfăţa America în materie de preparate culinare.
Urcăm la bordul aeronavei numită „imaginaţie” şi ne lăsăm purtaţi către Lumea Nouă a lui Columb. Aici, destinaţia noastră este cea mai populată metropolă a Statelor Unite, New York-ul, atraşi fiind de cultura, caracterul cosmopolit (ce se datorează celor peste 180 de naţionalităţi diferite ce au ales New York-ul drept loc de trai) şi energia „Oraşului care nu doarme niciodată”, cum mai e alintat New York-ul.
Să începem cu clasicul burger, a cărui imagine ne apare în prima secundă în care ne gândim la bucătăria americană. Burger-ul a apărut pe la sfârşitul secolului XIX – început de secol XX, ca răspuns la schimbările ce aveau loc în societate, datorate industrializării, oamenii având prea puţin timp pentru a pregăti feluri de mâncare laborioase.
Chiles Rellenos sunt ardei umpluţi cu brânză sau caşcaval. Este o reţetă autentică mexicană pe care o veţi găsi pe toată întinderea ţării. Aceasta exemplifică fuziunea culinară între indigeni şi spanioli, ardeiul fiind o legumă răspândită în Mexic, pe când lactatele au fost introduse aici de către colonizatori. În timp, chiles rellenos, a devenit o mâncare emblematică pentru bucătăria mexicană. Citește în continuare
Unul dintre cele mai populare ingrediente în bucătăria mexicană este fructul de avocado, folosit încă din timpurile aztecilor. Acesta are o istorie interesantă, denumirea lui în aztecă fiind „ahuacatl”, care se traduce prin „copacul testicul”, datorită asemănării fructului cu anatomia specific masculină. De-a lungul mai multor secole, femeilor din satele aztece nu li se permitea să iasă din case în perioada în care se recoltau avocado, de teama impurităţii sexuale. Citește în continuare
Sosul mexican Salsa îşi are originile încă din vremurile incaşilor, aztecilor şi mayaşilor. Lorzii azteci obişnuiau să prepare un sos pe bază de tomate, chili, seminţe de dovleac, pentru a asezona preparatele din vânat, peşte şi fructe de mare. Denumirea de sos Salsa i-a fost dată abia la 1571, de către preotul franciscan Alonso de Molina, de origine spaniolă, ajuns în Mexic în perioada cuceririlor spaniole, anume atunci descoperind şi roşiile. Citește în continuare
„Destinaţia nu este niciodată un loc, ci un nou mod de a vedea lucrurile.”
Henry Miller
În acest voiaj culinar nu vom părăsi complet Asia, ci doar vom explora alte locuri, în dorinţa de a descoperi ţinuturi, tradiţii şi bucătării noi. În drumul nostru prin lume ne oprim să vizităm şi să ne lăsăm surprinşi de fascinanta Turcie.
Pentru a descoperi aromele inconfundabile ale acesteia, ne oprim în Sultanahmet, cartierul istoric al Istanbulului, unde vom fi învăluiţi de mireasma condimentelor proaspăt măcinate, a narghilelei, a dulciurilor şi a cafelei turceşti.
Istanbulul este singurul oraş situat pe două continente (asiatic şi european), impresionând prin diversitatea culturală, frumuseţea arhitecturală şi grandoare.
În promenada noastră, cu siguranţă ne vom lăsa ispitiţi de deliciile turceşti ce ne vor ademeni cu aromele lor, îndemnându-ne la fiecare pas să intrăm în prăvăliile turceşti de pe străduţele cochete ale Istanbulului, convingându-ne cu uşurinţă că Istanbulul merită a fi numit capitala culinară a ţării.
Din centrul istoric ne îndreptăm spre strâmtoarea Bosfor, care desparte cele două mări, Marea Neagră şi Marea Marmara. Iar după ce am colindat în lung şi-n lat printre palate şi moschei, amintindu-ne de poveştile cu cadâne şi sultani, vă invit să luăm un feribot şi să mergem pe una dintre insulele Prinţilor, aflate în largul Mării Marmara, în apropierea Istanbulului. În drumul nostru vom admira impresionanta panoramă a oraşului ce se deschide în faţa noastră.
Odată ajunşi pe una dintre insule, vom închiria o bicicletă şi ne vom îndrepta spre culmile dealurilor pentru a explora insula, a admira delfinii ce se zbenguie nestingheriţi în apropierea ţărmului. Iar pe înserate paşii ne vor duce către unul dintre restaurantele de aici, pentru a savura minunatele preparate ale bucătăriei turceşti, pide, supă-crem de roșii, doner kebab, orez cu lapte, menemen, ayran.
Gastronomia turcească este deosebit de bogată în reţete dintre cele mai diverse, dezvoltându-se cel mai mult în timpul expansiunii otomane şi formând o fuziune interesantă între bucătăria veche turcească şi cea a Asiei Centrale, a Orientului Mijlociu şi a zonei Balcanilor.
Orice gurmand adevărat trebuie să ajungă măcar o dată în Turcia sau să aducă Turcia în bucătăria lui, pentru a-şi îmbăta simţurile cu mâncarea înmiresmată şi extrem de gustoasă.
Afiyet olsun! sau Poftă bună !
Următoarea reţetă pe care o vom găti este un soi de pizza turcească sau, mai bine zis, o pită cu diverse ingrediente deasupra. De obicei, se pune carne tocată sau brânză, caşcaval, verdeaţă şi ou, existând însă şi multe alte variaţii, în funcţie de imaginaţie şi pofte. Se numeşte pide, se prepară foarte rapid şi poate fi servită atât ca aperitiv, cât şi ca fel principal. Citește în continuare
Faimoasa reţetă Ratatouille, devenită extrem de cunoscută datorită şoricelului-bucătar Remy, din filmul-animat „Ratatouille” este şi deosebit de gustoasă. Citește în continuare
Gurmand hoinar 