Primele impresii din Danemarca

21 sept.

Astăzi se face exact o lună de când mi-am făcut (desfăcut, făcut, iar desfăcut și refăcut de câteva ori) valiza și am ajuns în Danemarca. Țara care mă va găzdui următoarea perioadă de timp – care-mi va fi casă, unde voi învăța, relaxa, lucra ( cât de curând, sper),  unde-mi voi invita prietenii și familia în vacanțe.

copenhaga

Copenhaga vazuta din Turnul Palatului Christianborg (apropo, intrare gratuita)

Așa că, dacă tot ea mă primește cu bune și cu rele, eu am decis să văd doar ce-i bun și frumos în ea, să nu-i caut „nod în papură” ci să mă bucur treptat de experiențele pe care mi le oferă.

Poate entuziasmul, după o anumită perioadă, se mai temperează, poate voi privi mai sceptic cele scrise acum după ce mă voi integra și voi fi stat mai mult timp aici, dar eu cred că frumusețea naturală a Danemarcei, sistemul social bine pus la punct, modul în care oamenii își amenajează curțile și casele pentru a fi cât mai calde și confortabile, apusurile (poate și răsăriturile, pe care de lene încă nu le-am prins ) nu vor înceta să mă uimească, nu de alta dar totuși Raportul Mondial al Fericirii în 2013 plasa Danemarca pe primul loc în topul celor mai fericite țări din lume, iar în 2015 deși surclasată de Elveția și Islanda, tot fruntașă a rămas.

Cât timp am stat pe aici am reușit un pic „să trag cu coada ochiului” și să-mi fac câteva impresii, după cum urmează:

  1. Danemarca e de fapt un fel de Moldova. Cât încă eram acasă și mă pregăteam de plecare citeam pe forumuri, prin diverse articole și bloguri despre cum e vremea în Danemarca, natura, orașele, oameni și așa mai departe, pentru a mă pregăti pentru șocul  cultural ce urma să vină, altă climă (eram pe punctul de a-mi cumpăra o geacă pentru Polu Nord, ce rezista la -25 grade și bocanci de munte), oameni diferiți etc. Când am ajuns aici mare mi-a fost surprinderea să văd o țară ce seamănă izbitor cu Moldova, unde plouă un pic mai mult (mult mai puțin decât mă așteptam eu, cel puțin în August & Septembrie). Da, un fel de Moldova cu natură la fel, relief la fel, dar îngrijite și păstrate, dar totodată o Moldovă cu orașe construite pentru oameni, civilizată, modernă și cu respect față de patrimoniu, una așa cum am vedea-o într-un viitor frumos.
capre sunt, vaci sunt ca acasa :)

capre sunt, vaci sunt ca acasa 🙂

IMG_20150919_133420_HDR

2. Orașe construite pentru oameni. Am stat o săptămână la Copenhaga, care este o metropolă cu o populație de aproape 2 mln. de locuitori și care e vizitată de mii de turiști, dar nu m-a obosit pe cum mă așteptam. Numărul relativ mic de mașini și politețea în trafic față de pietoni, cicliști și alți automobiliști ar fi unul din factorii principali. Spații verzi , parcuri, „oaze” de odihnă cu bănci amenajate pe străzi, trotuare peste tot, pe care dacă te țin picioarele poți cutreiera întreg orașul fac ca orașul să nu te „apese”, te fac să te simți parte din el într-un mod confortabil. Fațadele clădirilor păstrate și restaurate frumos, publicitatea stradală puțină, îți da senzația că orașul e construit de oameni pentru oameni în armonie cu natura.

casele din Nyhavn, Copenhaga

casele din Nyhavn, Copenhaga

o casuta deloc tanara

o căsuța deloc tânăra

spatiu intre blocuriin Aarhus

IMG_20150904_124306_HDR

3. Piste pentru bicicliști, biciclete și bicicliști. Când spui Danemarca, inevitabil gândul îți fuge la miile de bicicliști de aici, când ajungi aici îți dai seama că ai nimerit în raiul bicicliștilor. Piste de biciclete uneori mai late decât carosabilul sau trotuarele, parcări MARI pentru biciclete marcaje și semafoare speciale pentru bicicliști, ba chiar și autostradă dedicată bicicletelor, fac din mersul pe bicicletă o adevărată cultură, un mod de viață îmbrățișat de zeci de ani de danezi. Peste 50% din danezi folosesc bicicletele nu doar pentru relaxare sau sport, ci ca un mijloc de transport cu reguli clare (semnalizarea schimbării sensului de mers și semnalizarea opririi cu brațele, folosirea luminii față-spate, reguli pe care dacă nu le respecți ești taxat de ceilalți bicicliști și poți fi chiar amendat) cu care se deplasează la lucru, universitate, cu care-și duc copii la grădinițe. Atât de multe biciclete sunt că la ore de vârf am prins chiar și „ambuteiaje”. Într-un parc din Copenhaga am găsit și un „poligon” pe care copii sunt învățați de părinți să meargă pe bicicletă corect, să respecte regulile de circulație ( sunt marcaje, mini-semafoare și mini indicatoare rutiere).

paracare pentru mici si mari

paracare pentru mici si mari

O altă chestie drăguță pe care o fac municipalitățile la început de an școlar e să amplaseze panouri informative pentru participanții la trafic, prin care le recomandă să fie mai prudenți pentru că la început de an școlar mulți copii ies pentru prima oară în trafic neînsoțiți de adulți.

4.Copiii au tați. O chestie foarte ciudată pentru mine, venită din spațiul estic-mioritic, a fost să văd mulți tați cu copii, de toate vârstele, de la adolescenți până la bebeluși de câteva luni (în general în Danemarca am văzut mulți copii , (o fi vreun sport național). Partea și mai interesantă e nu doar faptul că îi duceau ei în brațe ( și nu doar mamele, cum des vedem câte un ditamai copilul cărat de mame în brațe), pe biciclete sau de mână, ci faptul că nu se vedea nici urmă de mame, iar bărbații erau foarte relaxați, deloc speriați de acele ființe numite copii care ar putea să înceapă să plângă, să pățească ceva  iar ei nu vor putea chema mamele în ajutor. Un fel de distribuție egală a rolurilor și asumarea rolului de tată pe deplin, nu doar cu mama în preajmă sau doar la joacă câteva ore seara. Ei își iau și concediu de paternitate și nu considera ca asta-i demasculinizează cumva, dimpotrivă.

5. Toalete publice. Cu toată rușinea și seriozitatea recunosc:încă nu reușesc să mă obișnuiesc cu faptul că aici sunt atât de multe toalete publice, curate și gratuite. Când spun curate, mă refer la genul de curățenie din spitale. Întotdeauna am fost de părere că numărul de toalete publice și starea în care se află ele e direct proporțională cu nivelul de civilizație și cultură dintr-o țară. Pe lângă faptul că sunt curate, pe deasupra au și apă caldă, săpun și hârtie igienică. Aș părea provincială că mă mir de lucruri ce țin de igiena elementară, dar amintindu-mi de starea toaletelor din școli, instituții publice, îmi dau seama că asta e starea lucrurilor de fapt: nici în Guvern nu avem de multe ori săpun, hârtia igienică și-o ține fiecare în sertarul de la birou, iar apă caldă doar iarna.

toaleta publica langa plaja

toaleta publica lângă plaja

În loc de concluzie: Cum să nu fie fericiți danezii, dacă ei au parcuri multe frumos amenajate, piste pentru biciclete și alergat, o mulțime de muzee gratuite, transport public bine pus la punct, clădiri îngrijite fără balcoane de termopan și „pristroici” (*construcții anexe, de multe ori ilegale), nu sunt poluați vizual de mii de afișe colorate sau fonic de claxoane, muzica din boxele magazinelor, iar ploaia abundentă nu are cum să-i indispună, pentru că ei nu ajung la serviciu stropiți de noroi până la genunchi. Așa că poate fericirea asta daneză poate fi interpretată ca un soi de relaxare, nu o fericire isterică ci stare de bine generală? Poate noi, cei plecați ar trebui să ne păstrăm entuziasmul de a descoperi ce e bine acolo unde suntem și să învățam câte ceva încontinuu?

IMG_20150916_101713_HDR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s