Crăciunul în jurul lumii…

6 ian.

Celebrat pe 25 decembrie, conform calendarului gregorian, sau pe 7 ianuarie, după calendarul iulian, în esenţăSanta by Thomas Nast sărbătorim cu toţii Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, alături de familie şi de cei dragi.

Cete de colindători, lemnele trosnind în vatră, viscol, zurgălăi, aromă de cozonaci şi de brad, sănii şi, desigur, mult aşteptatele cadouri de sub pomul de Crăciun, conferă sărbătorii Crăciunului o magie aparte. Însă şi în anii în care nu avem ger şi zăpadă, cum a fost actualul, ne bucurăm la fel de mult de Sfintele Sărbători.

Probabil, cele mai frumoase amintiri de Crăciun sunt cele petrecute la ţară, la bunici: din zorii zilei mămunea (aşa-i zicem noi bunicii) pregătea bucate felurite, iar eu de pe lejancă (un fel de sobă pe care se doarme) o colindam. Apoi, nerăbdători, ne adunam toţi copiii din mahala să mergem la colindat prin sat. Şi să nu credeţi că mergeam nepregătiţi – aveam colindele repetate din timp, clopoţei, multă bună dispoziţie şi dorinţă de a vesti pe la casele sătenilor Naşterea Domnului. Colindam până pe înserate, mergând prin troiene şi ger. Iar seara, îngheţaţi şi obosiţi, trăgeam pe la casele noastre, unde răsturnam desaga plină cu tot felul de bunătăţi: colaci, nuci şi bomboane.

Dar haideţi să descoperim împreună obiceiurile de Crăciun ale altor popoare, originile unor tradiţii şi poveşti de Crăciun. Pe mapamond sunt diverse tradiţii prin care e celebrată naşterea lui Iisus. Dar Moş Crăciun cu sacul plin de daruri, colindele, împodobirea bradului, dar şi masa tradiţională de Crăciun le regăsim în aproape toate ţările.

Cu toate că nu se ştie cu exactitate care este, de fapt, data la care s-a născut Iisus, la Bethleem, ziua de 25 a fost aleasă cel mai probabil pentru a coincide cu perioada în care aveau loc mai multe sărbători păgâne. Astfel, Biserica, înlocuind obiceiurile păgâne cu cele creştine, transformând această dată în ziua în care este celebrată Naşterea Domnului, reuşeşte să facă trecerea de la păgânism la creştinism într-un mod paşnic. O parte din tradiţiile păgâne au fost asimilate şi păstrate până în zilele noastre. Schimbul de cadouri în ziua de Crăciun, la fel şi cântatul colindelor, sunt unele dintre practicile vechi păgâne ce se trag de la sărbătorile romane Saturnalii, care-l celebrau pe Saturn şi care aveau loc timp de o săptămână, începând cu data de 15 ianuarie.

Cu toţii îl aşteptăm în noaptea de Crăciun pe Moş Crăciun, să vină de la Polul Nord cu sania lui zburătoare şi să ne aducă daruri. Însă acest obicei este destul de recent. Dar cine e, de fapt, acest moş?

Originile lui Moş Crăciun se regăsesc în legendele despre Sfântul Nicolae. Acesta fiind un episcop născut în Turcia, în secolul IV, ce provenea dintr-o familie înstărită. Fiind milostiv din fire, el călătorea deseori într-o mantie roşie, făcând acte de binefacere, ajutând nevoiaşii, în special ducând cadouri copiilor săraci.

Astfel, vestea despre bunătatea acestuia s-a răspândit peste mări şi ţări. După moarte, el a fost canonizat, iar în secolul XII, biserica a instituit o sărbătoare în cinstea acestuia, la 6 ianuarie. În timpul sărbătorii se obişnuia să se dea cadouri şi să se facă acte de milostenii. În timp, imaginea lui moş Nicolae s-a contopit cu cea a lui moş Crăciun. Însă în multe ţări au fost păstraţi ambii moşi, astfel că la 6 decembrie şi la 25 decembrie, copiii primesc cadouri în ghetuţe de la Moş Nicolae, apoi şi de la Moş Crăciun, care coboară pe horn pentru a le pune celor cuminţi daruri sub brad.

Moş Crăciun pe care-l cunoaştem şi care e atât de iubit de toţi copiii – grăsun, în costum roşu, cu barbă mare şi scufie roşie, nu a arătat întotdeauna la fel. La început el avea diverse înfăţişări: ba era descris ca fiind un om foarte înalt şi uscăţiv, ba fiind un elf urâcios.

Caricaturistul Thomas Nast i-a dat înfăţişarea pe care o cunoaştem azi cu toţi, inspirat de imaginile ce-l reprezentau pe Sf. Nicolae şi de poemul lui Clement Clarck Moore – O vizită de la Sf. Nicolae. Thomas Nast l-a desenat pentru prima dată pe moş în revista Harper`s, în anul 1862, reprezentându-l ca pe un mic elf, dar acesta a continuat să-l deseneze, timp de 30 de ani, schimbându-i înfăţişarea şi culoarea costumului, până când, în final, a ajuns la imaginea din zilele noastre. Iar în anul 1920, compania Coca Cola a început să folosească moşul în reclamele lor, popularizând imaginea acestuia.

Dar acum să-l lăsăm pe Moş Crăciun să zboare în sania lui trasă de reni către copiii din lumea întreagă cu daruri, iar noi să ne bucurăm de masa festivă de Crăciun. Masa tradiţională adună familiile în jurul ei în seara de Ajun sau în ziua Crăciunului. Dar obiceiurile şi bucatele diferă de la o ţară la alta:

În România şi Moldova, obiceiurile de Crăciun sunt aceleaşi, astfel în jurul datei de 20 decembrie, de Ignat, este sacrificat porcul pentru Crăciun. În Ajun sunt pregătite bucatele şi se colindă pe la casele oamenilor pentru a vesti Naşterea Domnului. Pe masa de Crăciun vom avea multe preparate tradiţionale din porc, apoi sarmale, drob, cozonaci şi turtă dulce.

În Franţa, pe masă vom avea ficat de raţă (foie gras), stridii, somon afumat, homar, raţă prăjită, gâscă sau curcan umplut cu castane, iar la desert – un tort tradiţional de Crăciun numit „La Buche de Noel” (buturuga de Crăciun), un tort cu pandişpan, cremă, cu diferite arome (de ciocolată, de alune), care reprezintă, de fapt, buturuga care se pune pe foc în sobă. Băutura servită în mod tradiţional este Champagne.

O tradiţie bizară găsim în Venezuela, unde în ajunul Crăciunului străzile sunt închise circulaţiei maşinilor, iar oamenii îşi pun rolele în picioare şi se duc la biserică la slujba de Crăciun.

În America vom pregăti turte dulci şi pentru Moş Crăciun, pe care le vom pune pe o farfurioară sub brad, alături de un pahar cu lapte, pentru ca să se înfrupte moşul după ce lasă cadourile. Pe masa de Crăciun, aici vom găsi neapărat curcanul, plăcinta cu dovleac, iar ca băutură nelipsit este egg nog (lichiorul de ouă).

În Anglia, în schimb, Moş Crăciun este aşteptat cu o plăcintă cu carne. În toate casele vom găsi preparate din curcan, iar la desert vom avea celebra budincă de Crăciun.

Dacă ajungem de sărbători în Danemarca, masa o vom servi în Ajun. Aceasta va consta fie din carne de porc prăjită, fie din gâscă sau raţă, servită cu cartofi, varză roşie şi o mulţime de sosuri. Acest fel principal va fi urmat de desert – o budincă de orez, în interiorul căreia vor fi ascunse câteva migdale, iar cel care le va găsi, va primi un cadou. Băuturile tradiţionale de Crăciun sunt glögg-ul (vinul fiert) şi berea tradiţională de Crăciun.

În Ajunul Crăciunului (Noche Buena), în Peru familia se reuneşte în jurul mesei pentru o cină ce constă din curcan, umplut cu carne de vită şi alune, decorat cu felii proaspete de ananas şi cireşe; cartofi copţi şi sos de mere. Deserturile includ marţipan şi boluri asortate cu stafide, migdale, însoţite de o ceaşcă de ciocolată caldă. La miezul nopţii se ţine un toast, iar una dintre persoanele prezente pune figurina ce-l reprezintă pe Pruncul Iisus în scena Naşterii Domnului. Apoi, membrii familiei sunt invitaţi să ia loc în sala de masă, în timp ce se cântă colinde.

În ajunul Crăciunului, în Italia cina de sărbătoare e numită Sărbătoarea celor Şapte Peşti, şi se oferă şapte feluri de mâncare din peşte şi fructe de mare, preparate în diverse moduri. Tot aici vom avea la desert celebrul cozonac, Panettone.

În Slovacia, la cina din Ajun capul familiei va lua o lingură din Loska (un terci din grâu, seminţe de mac şi apă) şi o va aruncă pe tavan, tradiţia spunând că, cu cât mai mult timp va rămâne lipit de tavan, cu atât mai îmbelşugat va fi anul.

Dacă ajungeţi în Norvegia să ştiţi că în noaptea de ajun încep să bântuie spiritele şi vrăjitoarele, care dau târcoale caselor, de aceea trebuie să ascundem măturile, pentru ca acestea să nu aibă pe ce zbura. Iar pentru a le alunga, trebuie să ieşim afară să tragem cu puşca sau să lansăm artificii ca să le speriem.
Pentru masa de Crăciun am ales să pregătesc lichior de ouă (eggnog), care e nelipsit de pe mesele de Crăciun şi Revelion în America şi Canada. Lichiorul de ouă provine din Anglia şi era servit în special la mesele aristocraţilor, iar în secolul 18 s-a răspândit în coloniile englezeşti.

Un răspuns to “Crăciunul în jurul lumii…”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Crăciunul danez | Gurmand hoinar - 20/12/2015

    […] trecut un an, iarăși despre Crăciun vom povesti. Dacă anul trecut scriam despre obiceiurile de Crăciun din jurul lumii, anul acesta vin cu povești de acolo pe unde acu un an doar imaginația și penița (* a se citi […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s